Omuletii Verzi » 2013 » August

Ce se intampla intr-un civic amenity parc – Episodul 6

1

Category : Uncategorized

Situate in afara oraselor, aceste parcuri numite civic amenity parcs sunt, de fapt, niste depozite unde oamenii pot aduce tot felul de deseuri din casa, de la cele clasice, pana la aparatura veche, moloz, resturi de la taiatul copacilor din gradina, covoare vechi, casete video, PVC, lemn, chiar si substante toxice.
Potrivit studiilor pe care le-a facut Ivarem, fiecare familie viziteaza un centru de depozitare, in medie, de cinci ori pe an.
Depozitarea majoritatii gunoaielor este gratuita.
Accesul se face pe baza buletinului si sunt primiti doar cei din zona de rezidenta. Regula este ca fiecare belgian poate aduce cel mult 500 de kilograme de deseuri pe zi. Poate intra intr-un astfel de centru de depozitare o data pe saptamana, vara si o data la doua saptamani, iarna.
Lunar, la un astfel de parc vin aproape 7.000 de masini. Un astfel de centru deserveste 30.000 de locuitori si municipalitatile sunt obligate prin lege sa creeze civic amenity parcs.
De aici, deseurile sunt vandute reciclatorilor de diverse tipuri. Spre exemplu, resturile de iarba tunsa, crengile, frunzele devin compost, din care Ivarem produce un pamant de flori de calitate superioara, foarte apreciat pe piata.
Autoritatile belgiene raman insa la ideea ca cel mai bun mod de a rezolva problema gunoiului este prevenirea aparitiei lui.
Ei argumenteaza astfel: diferenta este in buzunarul omului de rand. Pentru colectarea selectiva a deseurilor el plateste doar 25 de eurocenti pentru sacul in care depune ambalajele de plastic si carton. In rest, colectarea hartiei si sticlei sunt gratuite. Pe de alta parte, un sac pentru gunoi menajer costa 1.5 euro.
In general, cam 10% din bugetul fiecarui oras este investit in managementul deseurilor, potrivit Ivarem, care precizeaza ca doar 5-10% din populatia belgiana nu participa la sistemul de colectare selectiva.

Dincolo de plastic, sticla si hartie. Alte deseuri – Episodul 5

Category : Uncategorized

Dupa ce v-am povestit cum colecteaza belgienii selectiv plasticul, hartia, sticla a venit momentul sa va descriem cel mai inovator aspect al sistemului de management al deseurilor din Flandra.
Noi incercam sa facem colectare selectiva in Romania, la un nivel inca redus…dar speram ca intr-o zi vom ajunge la standardele din Belgia. Pana atunci, insa, sa va spunem ce solutie ingenioasa au gasit actorii din sistemul belgian la deseurile de alte tipuri.
E vorba de casete video vechi, cd-uri, moloz, resturi vegetale din gradina si multe alte tipuri de deseuri care apar – de-a lungul unui an – intr-o gospodarie. Acestea nu pot merge la depozitul de deseuri municipale, nici nu pot fi colectate de salubristi pentru ca nu e vorba de un flux continuu sau recurent.
Si atunci? Ce e de facut cu ele? Ideea belgienilor a fost simpla. Au deschis centre de depozitare speciale, unde aceste tipuri de deseuri – care nu intra in categoria deseuri de ambalaje, plastic, hartie, sticla sau can-uri de aluminiu – pot fi duse.
Noi am vizitat un astfel de depozit – denumit in engleza civic amenity parc – in regiunea Mechelen. Centrul la care am fost noi apartine unei companii numite Ivarem.
Aceasta, ca forma legala, este de fapt o intermunicipalitate (adica reuneste si deserveste mai multe municipalitati), care colecteaza deseurile din 33.000 de gospodarii din Flandra. Este prima companie din regiune care a construit o instalatie de recuperare si productie de biogaz, cu care incalzeste o sera de un hectar.
Mai mult, compania detine si cel mai mare parc de panouri solare din Flandra, avand 14.500 de astfel de panouri, prin care produce aproape 3 milioane de Kw pe an.
In urmatorul episod va povestim exact ce se intampla cu deseurile care ajung intr-un civic amenity parc.

Eficienta unui calendar local. Plus abtibildul rosu – Episodul 4

Category : Uncategorized

Rezidentii colecteaza, deci, separat pe cele patru fluxuri importante de deseuri menajere. Sacii cu ambalaje de plastic, carton si metal se ridica de doua ori pe luna, iar hartia o data pe luna.
In fiecare localitate, municipalitatea intocmeste un calendar de colectare, pe care rezidentii il primesc anual. In zilele marcate, ei scot, dupa ora 19:00, sacii de gunoi sortat pe strada. Dimineata devreme acestia sunt colectati.
Angajatii companiilor de salubritate, insa, sunt pregatiti sa verifice daca sacii contin deseuri colectate corect. Daca, la o atenta verificare din ochi constata ca nu, atunci nu ii ridica, ci aplica un abtibild rosu, care atrage atentia asupra greselii de colectare. Proprietarul este obligat sa ia sacul in casa si sa recolecteze corect continutul. Daca il lasa in strada, amenda este de 250 de euro.
Asa se poate lauda Fost Plus cu procente de reciclare si recuperare care depasesc 90%. De exemplu, in 2009, au fost colectate selectiv 116 kilograme pe cap de locuitor, dintre care 70.5 kilograme de hartie si carton, 30.3 kilograme de sticla si 15.1 kilograme de plastic si metal. Iar asta le-a adus venituri de 26.2 milioane de euro, bani investiti inapoi in sistem.
Pe scurt sistemul costa 67 de milioane de euro la nivel de producatori, 44 de milioane, din vanzarea materialelor reciclate, 94 de milioane de euro la nivel de colectare si sortare, 8 milioane de euro pentru comunicare si inca 9 milioane, cheltuieli generale.

Cum se colecteaza selectiv in Belgia – Episodul 3

Category : Uncategorized

Dupa ce in primele doua episoade v-am explicat care a fost contextul in care Belgia a pus bazele unui excelent sistem de management al deseurilor, a venit momentul sa va dam detalii despre cum functioneaza el exact.
Rezidentii sorteaza separat, acasa, plasticul si cutiile de bauturi, fie de carton sau de metal (PMD). Apoi hartia si cartonul.
Sticla este dusa in containerele de pe strada si sortata pe culori. Iar restul deseurilor reciclabile sunt duse, de cateva ori pe luna la centrele de colectare din fiecare localitate. Dar despre acestea veti citi intr-unul dintre episoadele viitoare.
Revenind la colectarea selectiva acasa, sistemul este simplu. Belgienii sunt incurajati ca trieze deseurile, pentru ca gunoiul nesortat costa.
In primul rand, se plateste atat sacul de gunoi menajer (un sac de 60 de litri costa aproape 2 euro), cat si kilogramul de gunoi, care costa 70 de eurocenti. In unele regiuni costa si pubela de gunoi menajer, se plateste si kilogramul dar exista si o taxa aplicata de cate ori pubela este golita de salubristi.
La polul opus, colectarea selectiva este aproape gratis. Hartia este colectata gratuit, la fel si sticla. In ceea ce priveste ambalajele de bauturi (plastic, carton, metal), costa sacul de colectare 25 de eurocenti, dar ridicarea este gratuita
In total, anual, taxele de salubritate pe gospodarie, in Belgia, ajung la 220 de euro, dintre care 40 de euro sunt acoperiti de Fost Plus – compania de care mentionam in episodul anterior. Restul este compus din taxe individuale si costurile serviciilor de salubritate.
De asemenea, si taxele la groapa de gunoi sunt mari. Astfel, guvernul impune o taxa standard de 85 de euro pe tona de gunoi, la care se adauga 50 de euro taxa la groapa.

Cainele de paza al deseurilor – Episodul 2

Category : Uncategorized

Desi Belgia este divizata in trei regiuni si fiecare are automat politici locale diferite, pe tema gunoiului, reprezentantii locali au cazut de acord ca un sistem comun, bine pus la punct, este cel mai eficient pentru rezolvarea problemelor.
Aici, firma de colectare a deseurilor, ridica sacii cu gunoi sortat, intr-o anumita zi a lunii, dupa un calendar fix.
Iar metoda asta functioneaza pentru ca este vorba de o singura organizatie care preia responsabilitatea colectarii selective si a reciclarii deseurilor din gospodarii, in numele producatorilor pe care ea ii reprezinta.
Fondata in 1994, Fost Plus intermediaza relatiile dintre producatori, consumatori, municipalitati si reciclatori. In acelasi timp, organizatia este si un fel de caine de paza, care se asigura ca fiecare actor din acest triunghi isi face rolul cu simt de raspundere.
Fost Plus coordoneaza toate contractele cu municipalitatile, operatorii de salubritate si producatorii din industrie.
Contractele sunt in general pe cinci ani si contin criterii de calitate dar si standarde pentru licitatiile prin care sunt alesi reciclatorii cu care se lucreaza.
Colectarea gunoiului si reciclarea lui sunt atribuite, prin licitatii, companiilor interesate.
Acestea sunt insa strict controlate de catre auditori independenti, ceea ce ofera garantia calitatii.
Anual, Belgia produce 550 de kilograme de gunoi pe cap pe locuitor. Directiva europeana privind reciclarea, care este in vigoare la ora actuala si in Romania, le-a impus o tinta anuala de 55-80%, dar industria colectarii selective a plusat la peste 80%. In ceea ce priveste rata de recuperare, au ajuns la peste 90%.
In urmatoarele doua episoade veti afla exact cum functioneaza sistemul colectarii selective

Modelul belgian. Episodul 1

1

Category : Uncategorized

Oricine ajunge in vizita in Belgia se declara uimit de minutiosul si functionalul sistem de management al deseurilor si se intreaba de ce la ei se poate si la noi nu.
Si cum si noi am ajuns recent in Belgia, ne-am intors cu aceeasi intrebare pe buze.
Dar, in zilele petrecute in tara simbol al Uniunii Europene nu am stat degeaba si ne-am documentat. Iar acum ne-am propus sa impartasim cu voi experienta belgiana de colectare selectiva a deseurilor si de reciclare.
Astfel, pornim un serial pe blog in cadrul caruia va vom prezenta in detaliu sistemul belgian de management al deseurilor.
Belgia conduce in topul tarilor din Uniunea Europeana in termeni de reciclare a deseurilor municipale. Dar pentru o reciclare eficienta, e nevoie, in primul rand, de un sistem de colectare selectiva functional.
Timp de doua decenii, autoritatile belgiene alaturi de companii din industria reciclarii, organizatii non-guvernamentale si rezidenti s-au tot gandit – adica au discutat si negociat – care este cea mai buna varianta de colectare selectiva si reciclare a deseurilor.
Concluzia la care au ajuns ei a devenit, in ultimii ani, si baza pe care directiva europeana de management al deseurilor a fost construita, si anume: incurajarea oamenilor sa produca gunoi mai putin.
Si stim ca asta poate suna utopic. Cum adica sa ii incurajezi pe oameni sa produca gunoi mai putin? Ca doar nu le vei interzice sa cumpere produse? Desigur ca nu! Ii vei invata, insa, sa isi asume raspunderea pentru fiecare ambalaj pe care l-au aruncat si pentru fiecare tip de gunoi pe care il genereaza ei.
Si cum altfel se poate face asta decat prin trei metode simple? Prima este educatia, care presupune informare consistenta, a doua este un sistem eficient de colectare si reciclare, iar cea de-a treia metoda inseamna taxe ridicate pentru gunoi, astfel incat oamenii sa fie mai responsabili.
N-a fost usor, spun toti belgienii cu care am interactionat. Dar incetul cu incetul, in termeni de cativa ani, fiecare a inteles din propria experienta cu autoritatile si colectorii de deseuri de ce este important sa sorteze corect gunoiul produs in case si cat ii costa daca nu isi asuma asta.
Iar acum succesul acestui sistem este evident pentru oricine ajunge in Belgia pentru prima data. In unele orase, rata de reciclare este de 90% din gunoiul municipal.

Japonezii au creat panoul solar mai subtire ca un iPhone 5

1

Category : Uncategorized

Japonezii de la Solar Frontier produc module fotovoltaice pentru uz casnic, asa cum sunt si panourile solare folosite pe acoperisurile caselor.
Cel mai nou model se numeste Solacis neo si este mai subtire decat un iPhone 5. Asa cum este firesc, desi e mai subtire decat un iPhone 5, panoul este mai mare si mai greu, cantarind cu totul opt kilograme.
Dar, in clipa in care este instalat pe acoperis noul model de panou solar este mult mai usor si nu apasa pe structura acoperisului. In plus, asta il face si mai putin vizibil.
Chiar daca este mult mai subtire decat un clasic panou solar, la nivel de eficienta acest model este la fel de bun ca un model mai gros. Japonezii, insa, lucreaza la o versiune cu eficienta sporita.
Productia de masa a acestui tip de panou solar va incepe in octombrie, iar producatorii anunta ca pretul lui va fi unul accesibil pentru ca reducerea grosimii nu face decat sa il faca mai ieftin.

Topirea calotei arctice costa 60.000 de miliarde de dolari

Category : Uncategorized

Politicienii si industriasii din intreaga lume au considerat multa vreme ca incalzirea regiunii arctice este doar o poveste nascocita sa-i impiedice in exploatarea zacamintele de petrol si gaze.
Ideea ca temerea legata de topirea calotei este doar un mit a prins radacini in unele dintre cele mai elevate minti contemporane. Cercetatorii raman, insa, fermi pe pozitii.
Acestia avertizeaza insa, inca o data, ca economia mondiala va plati scump topirea calotei glaciare, care, pana in 2020, ar putea sa nu mai existe.
Pe de o parte vor exista enorme costuri de mediu. Disparitia treptata a gheturilor, combinata cu incalzirea apelor oceanului, provoaca eliberarea unor cantitati imense de metan, care accelereaza fenomenul incalzirii globale.
Pe de alta parte, vor exista costuri economice. Eliberarea metanului, provocata de topirea accelerata a subsolurilor arctice inghetate, denumite permafrost, ar putea sa coste omenirea 60.000 miliarde dolari, potrivit unui studiu al Universitatii Cambridge.
Profesorul Peter Wadhams, seful Grupului de fizica a oceanului polar de la Universitatea Cambridge, reafirma ca disparitia iminenta a gheturilor din Arctica va accelera schimbarile climatice, cat si eliberarea metanului in largul apelor de coasta.
Nici Forumul Economic Mondial, nici Fondul Monetar International nu recunosc, deocamdata, pericolul economic pe care-l reprezinta schimbarile climatice din zona arctica.

Ambitii mari pe insula King Island din Australia

Category : Uncategorized

O mica insula aflata intre statele australiene Victoria si Tanzania – Kind Island – tinteste sa devina 100% eco din punctul de vedere al energiei folosite.
Planul insulei situata in stramtoarea Bass este sa treaca total pe energie curata. King Island va fi, deci, casa, celei mai mare ferme eoliene din emisfera sudica.
La inceput, insula va trece complet pe energie curata pentru un interval de timp limitat.
Compania Hydro Tasmania – care este o afacere detinuta de stat – are un numar de turbine eoliene si panouri solare pe insula si spera ca, prin investitii viitoare, sa scada cu 65% consumul de alte tipuri de energie pentru functionarea insulei.
Pentru a marca obiectivul si pasii facuti spre realizarea lui, toata insula va trece, pentru 90 de minute, pe energie curata, exclusiv.
„Nicaieri nu s-a mai obtinut un astfel de rezultat la scara mare, de functionare 100% pe energie regenerabila. Vrem ca aceste perioade de timp sa fie nu doar mai dese, ci si mai lungi si speram sa atingem obiectivul in urmatoarele cateva luni”, a declarat Simon Gamble, reprezentat al companiei Hydro Tasmania, citat de ABC News.
Pentru momentul de trecere pe energie curata se lucreaza intens inclusiv cu locuitorii insulei, in ale caror case sunt instalate retele noi, la fel ca si in centre de afaceri sau institutii.
Planul companiei pe termen lung este de a construi o ferma eoliana de doua miliarde de dolari pe insula, care sa produca energie nu doar pentru insula, ci pentru intreg statul australian Victoria.

Premium Wordpress Plugin